Fitonutrienții: ce sunt, surse alimentare și ce spune știința despre efectele lor

Fructele, legumele, cerealele integrale, leguminoasele și semințele conțin numeroși compuși naturali, dincolo de vitamine și minerale. O parte dintre aceștia sunt cunoscuți sub numele de fitonutrienți sau substanțe fitochimice.

Polifenolii din fructele de pădure, carotenoizii din morcovi, glucosinolații din broccoli și fitosterolii din semințe sunt doar câteva exemple.

Cercetările arată că acești compuși pot interacționa cu diferite procese biologice. Totuși, efectele observate în laborator nu se traduc întotdeauna în beneficii clinice demonstrate la oameni.


Ce sunt fitonutrienții?

Fitonutrienții sunt substanțe produse de plante, care pot avea activitate biologică în organismul uman.

Spre deosebire de vitamine și minerale, majoritatea nu sunt considerați nutrienți esențiali. Pentru cei mai mulți nu există doze zilnice recomandate și nici boli de carență specifice.

În plante, acești compuși îndeplinesc funcții importante: contribuie la pigmentare, la apărarea împotriva agenților patogeni și la adaptarea la condițiile de mediu.

Linus Pauling Institute, din cadrul Oregon State University, explică faptul că există dovezi consistente pentru beneficiile alimentației bogate în produse vegetale, dar dovezile care atribuie aceste beneficii unor fitonutrienți individuali sunt mai limitate.


Principalele categorii de fitonutrienți

1. Polifenolii

Polifenolii reprezintă o familie extinsă de compuși vegetali, întâlniți în fructe, legume, ceai, cacao și numeroase plante aromatice.

Printre aceștia se numără:

  • Flavonoidele, precum quercetina, catechinele și antocianinele.
  • Acizii fenolici, prezenți inclusiv în cafea și cereale.
  • Stilbenii, categorie din care face parte resveratrolul.
  • Lignanii, întâlniți în semințe și cereale integrale.

Flavonoidele sunt studiate pentru interacțiunile lor cu diferite mecanisme de semnalizare celulară.

Totuși, absorbția și metabolizarea lor influențează semnificativ activitatea biologică. După consum, compușii care ajung în circulație pot avea structuri diferite de cele prezente inițial în alimente.

Din acest motiv, rezultatele experimentelor de laborator nu pot fi extrapolate automat la organismul uman.

2. Carotenoizii

Carotenoizii sunt pigmenți naturali responsabili pentru multe dintre culorile galbene, portocalii și roșii ale alimentelor vegetale.

Exemple importante:

  • Beta-carotenul – morcovi, dovleac, cartofi dulci.
  • Licopenul – tomate și produse din tomate.
  • Luteina și zeaxantina – legume cu frunze verzi, porumb și alte alimente.

Beta-carotenul este un precursor al vitaminei A, ceea ce înseamnă că organismul îl poate transforma în vitamina A.

Luteina și zeaxantina se găsesc în regiunea maculară a retinei și sunt studiate în contextul sănătății oculare.

Un aspect important privește suplimentarea: studiile clinice au identificat un risc crescut de cancer pulmonar asociat administrării unor doze mari de beta-caroten la fumători și la anumite persoane cu istoric de fumat.

Acest exemplu arată de ce efectele unui compus din alimentație nu trebuie confundate cu efectele administrării sale în doze concentrate.

3. Glucozinolații și izotiocianații

Glucozinolații sunt compuși caracteristici legumelor crucifere, precum broccoli, varza, conopida și varza de Bruxelles.

Prin tăierea sau mestecarea acestor legume, enzima mirozinază poate transforma glucozinolații în alți compuși, inclusiv izotiocianați.

Un exemplu cunoscut este sulforafanul, care poate rezulta din glucorafanina prezentă în broccoli.

Sulforafanul este cercetat pentru influența sa asupra unor mecanisme celulare implicate în răspunsul la stresul oxidativ.

Deși rezultatele experimentale sunt interesante, acestea nu constituie dovezi că suplimentele cu sulforafan previn sau tratează anumite boli.

4. Fitosterolii

Fitosterolii sunt substanțe vegetale cu structură chimică asemănătoare colesterolului.

Se găsesc în uleiuri vegetale, nuci, semințe, leguminoase și cereale integrale.

Aceștia pot reduce absorbția intestinală a colesterolului.

Spre deosebire de numeroși alți fitonutrienți, efectul anumitor cantități de fitosteroli asupra colesterolului LDL este documentat prin studii clinice.

De exemplu, consumul zilnic de aproximativ 2 grame de fitosteroli, în special din alimente îmbogățite, a fost asociat în studiile clinice cu o reducere medie a colesterolului LDL de aproximativ 8–10%.

Aceasta nu înseamnă însă că o alimentație obișnuită furnizează automat asemenea cantități sau că reducerea LDL prin fitosteroli demonstrează, de una singură, reducerea evenimentelor cardiovasculare.


Fitonutrienții și stresul oxidativ

Stresul oxidativ reprezintă o situație în care producerea speciilor reactive depășește capacitatea mecanismelor biologice de control.

Speciile reactive au și funcții fiziologice, inclusiv în semnalizarea celulară. Prin urmare, obiectivul nu este eliminarea lor completă.

Numeroși polifenoli și alți compuși vegetali prezintă activitate antioxidantă în experimente de laborator.

Dar există o diferență esențială între capacitatea antioxidantă măsurată într-un experiment și demonstrarea unui beneficiu pentru sănătate la oameni.

După ingestie, compușii sunt absorbiți, transformați și eliminați prin mecanisme complexe. Concentrațiile obținute în organism pot fi mult mai mici decât cele utilizate în experimente.

Cercetarea modernă investighează inclusiv influența acestor substanțe asupra enzimelor și căilor de semnalizare celulară, nu doar capacitatea lor de a neutraliza direct radicalii liberi.


Ce spun studiile despre alimentația bogată în fitonutrienți?

O alimentație care include regulat fructe, legume, leguminoase și cereale integrale este asociată cu rezultate favorabile pentru sănătate.

World Cancer Research Fund recomandă consumul unei varietăți de alimente vegetale și cel puțin 400 de grame de legume și fructe pe zi.

De asemenea, există dovezi puternice că un consum mai mare de fibre alimentare și cereale integrale contribuie la reducerea riscului de cancer colorectal.

Aceste beneficii nu pot fi atribuite exclusiv fitonutrienților.

Alimentele vegetale conțin simultan fibre, vitamine, minerale și numeroși compuși bioactivi, iar efectele lor depind și de contextul general al alimentației.

Beneficiile unui model alimentar bogat în vegetale nu demonstrează automat eficacitatea suplimentelor cu fitonutrienți izolați.


Fitonutrienții din alimente și extractele standardizate

Un extract vegetal este obținut prin prelucrarea unei materii prime pentru concentrarea sau separarea anumitor constituenți.

Unele extracte sunt standardizate pentru un anumit compus sau pentru un grup de substanțe.

Standardizarea urmărește obținerea unei compoziții mai constante între loturi.

Totuși, un extract standardizat nu este automat mai eficient decât un extract nestandardizat și nici nu oferă, prin simpla standardizare, dovada unui beneficiu clinic.

La evaluarea unui supliment cu extract vegetal sunt importante:

  • Identificarea corectă a speciei botanice.
  • Partea plantei utilizată.
  • Cantitatea de extract și, unde este cazul, raportul de extracție.
  • Substanțele pentru care este standardizat.
  • Controlul calității și al contaminanților.
  • Datele de siguranță.
  • Studiile clinice realizate cu ingredientul sau extractul respectiv.

Două extracte provenite din aceeași plantă pot avea compoziții diferite și nu trebuie considerate automat echivalente.

Pentru cei interesați de diferitele tipuri de compuși bioactivi, categoria fitonutrienți și extracte vegetale oferă o prezentare a suplimentelor disponibile și a caracteristicilor acestora.


Sunt suplimentele cu fitonutrienți întotdeauna sigure?

Originea naturală a unui compus nu garantează siguranța sa în orice doză.

Un exemplu relevant este reprezentat de catechinele din ceaiul verde.

Într-o evaluare publicată în 2018, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a concluzionat că dozele de EGCG de 800 mg pe zi sau mai mult, administrate prin suplimente, pot fi asociate cu semne de afectare hepatică.

EFSA nu a putut stabili o doză sigură generală pentru EGCG din suplimente pe baza datelor disponibile.

Acest lucru nu înseamnă că infuziile obișnuite de ceai verde prezintă același profil de risc.

Exemplul ilustrează diferența dintre consumul unui aliment sau al unei băuturi și administrarea unui extract concentrat.

Unele suplimente vegetale pot interacționa cu medicamentele, iar persoanele cu afecțiuni hepatice, renale sau alte probleme medicale ar trebui să solicite sfatul unui profesionist din domeniul sănătății înaintea utilizării.


Cum putem include mai mulți fitonutrienți în alimentație?

Diversitatea alimentară reprezintă o abordare practică.

O dietă variată poate include:

  • Fructe de pădure, mere și citrice.
  • Morcovi, tomate și ardei.
  • Broccoli, varză și conopidă.
  • Spanac și alte legume cu frunze verzi.
  • Fasole, linte și năut.
  • Nuci, semințe și cereale integrale.
  • Plante aromatice și condimente.

Nu există dovezi că un singur „superaliment” poate înlocui beneficiile unei alimentații variate.


Întrebări frecvente despre fitonutrienți

Fitonutrienții sunt vitamine?

Nu. Majoritatea fitonutrienților sunt compuși vegetali care nu sunt clasificați drept nutrienți esențiali. Anumiți carotenoizi pot însă contribui la aportul de vitamina A.

Toți fitonutrienții au proprietăți antioxidante?

Nu. Fitonutrienții au structuri și mecanisme biologice diferite. Activitatea antioxidantă demonstrată în laborator nu este echivalentă cu un beneficiu clinic.

Suplimentele cu fitonutrienți sunt mai eficiente decât alimentele?

Nu există dovezi care să susțină această afirmație în mod general. Rezultatele depind de substanță, doză, formulare și de studiile disponibile.

Fitonutrienții previn cancerul?

Nu se poate afirma că fitonutrienții, administrați individual, previn cancerul. Există însă dovezi privind rolul favorabil al unor modele alimentare bogate în produse vegetale în reducerea riscului anumitor tipuri de cancer.

Ciupercile conțin fitonutrienți?

Ciupercile conțin compuși bioactivi, dar aparțin regnului Fungi, nu regnului vegetal. În sens strict, substanțele specifice ciupercilor nu sunt clasificate drept fitonutrienți vegetali.


Concluzie

Fitonutrienții reprezintă o categorie diversă de compuși naturali care continuă să fie studiați pentru activitatea lor biologică.

Polifenolii, carotenoizii, glucosinolații și fitosterolii diferă semnificativ prin structură, metabolism și nivelul dovezilor disponibile.

În timp ce unele efecte, precum reducerea colesterolului LDL prin anumite cantități de fitosteroli, sunt documentate clinic, pentru numeroși alți compuși cercetările sunt încă în desfășurare.

Cea mai bine susținută abordare nutrițională rămâne consumul regulat al unei varietăți de alimente vegetale, într-o alimentație echilibrată.


Bibliografie

  1. Linus Pauling Institute, Oregon State University – Phytochemicals.
  2. Linus Pauling Institute, Oregon State University – Flavonoids.
  3. Linus Pauling Institute, Oregon State University – Carotenoids.
  4. Linus Pauling Institute, Oregon State University – Cruciferous Vegetables.
  5. Linus Pauling Institute, Oregon State University – Phytosterols.
  6. World Cancer Research Fund – Eat a diet rich in wholegrains, vegetables, fruit and beans.
  7. European Food Safety Authority (EFSA), 2018 – EFSA assesses safety of green tea catechins.

Acest articol are scop informativ și educativ și nu înlocuiește recomandările medicale individualizate.

Suport clienti Luni-Vineri 9-18

0722564280 office@vitals.ro

Compara produse

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!